IERTAREA

Mi-a trebuit ceva vreme sa invat si sa reusesc sa iert...
Nu stiu exact de ce, sau poate acum stiu...dar in prezent este total nesemnificativ; anumiti oameni in viata mea, copil fiind, zic eu foarte devreme,au avut o placere ascunsa sa-mi puna piedici, si ce este mai grav, au facut-o cu buna stiinta...dar cum totul se intampla cu-n scop, realizez ca fara ei nu as fi fost azi aici, cu reusitele mele si cu certitudinea ca NU au avut dreptate si NU au reusit!!!
Un singur lucru m-a deranjat si inca ma deranjeaza...cand ceva sau cineva este NEDREPT cu mine!!!
In acele perioade m-am tot gandit, de ce se poarta asa, am facut eu ceva gresit, tot felul de intrebari, si culmea nu gaseam un motiv intemeiat ca si raspuns referitor la comportamentul lor fata de mine. Nu intelegeam...pana cand, intr-o zi mi s-a spus direct: TE CREZI ALTFEL...CHIAR VREI SA LE AI PE TOATE??? Nu mi-a venit sa cred si sincer, atunci nu am inteles...am ajuns acasa si ma gandeam, doar pentru ca sunt altfel...asta e raspunsul...NU SUNT ALTFEL...well, se pare ca acei oameni au avut totusi capacitatea de a vedea adevarul chiar daca eu inca nu eram constienta de el...DA, eram si sunt altfel decat toti acei oameni care ma inconjurau atunci, si tocmai asta a fost si motivul pentru care eu stiam ,intr-un fel, ca nu ma potriveam acolo, oamenii aceia nu rezonau cu mine...
Eram singura intre acei oameni si am "supravietuit" in acel mediu...nici nu stiu cum a trecut perioada aceea...cate nopti nedormite, mii de intrebari, lacrimi, indoieli...aceea a fost perioada in care eu m-am schimbat si trebuie sa recunosc ca nu eram "frumoasa" deloc...reusisera sa ma transforme cat de cat dupa chipul si asemanarea lor...eram singura impotriva tuturor...
In momentul in care am reusit sa "evadez" mi-au trebuit cativa ani sa scap de acea "uratenie": rautate, ranchiuna, ura, agresivitate...si sa redevin eu...
Simplul fapt ca scriu despre acea perioada, este un mare lucru pentru mine, atunci nu credeam ca voi putea face asta vreodata...cum spuneam si ca nu-i voi putea ierta...niciodata nu mai spun niciodata ;)))
Acea perioada, prin intermediul acelor oameni, a fost prima mea mare lovitura pe care am primit-o...singura a trebuit sa ma lupt cu ei, sa ma lupt cu mine, sa zambesc si sa fac si glume in acelasi timp...nu trebuia sa stie nimeni ce si cum e in sufletul meu...
Din acea perioada, tin minte o poveste care mi-a citit-o cineva foarte drag la telefon, intr-o seara, cand eu plangeam...Stapanul vroia sa scape de magarul lui deoarece cineva ii promisese un cal si astfel i-a dat magarul cuiva sa-l arunce in fantana seaca din spatele gradinii si mai apoi sa-l acopere cu pamant; zis si facut...la fiecare lopata de pamant pe care o arunca peste magar, magarul se scutura si baga pamantul sub el...si tot asa pana cand magarul a iesit din fantana si a reusit sa fuga....
Puteam sa renunt si sa plec dar n-am vrut...m-am incapatanat si mi-am demostrat ca sunt un om puternic care e capabil si stie sa se lupte cu ei...azi eu sunt aici si scriu iar acei oameni sunt tot in acel loc cu aceasi viata banala si fara pic de lumina in suflet...niste oameni tristi cu-n orizont limitat...azi le inteleg comportamentul si-i compatimesc...
Am fost mult timp legata de ei prin simplul fapt ca nu am vrut sa-i iert...si culmea, tot eu sufeream inca...In momentul cand am reusit performanta de a-i ierta, parca sufletul meu s-a usurat si eu am scapat de acea povara pe care am dus-o cu mine mult timp, in sfarsit reusisem sa scap de trecut si savuram prezentul...Este minunat sa ierti si prin iertare am redevenit un om luminos si liber!
Keep Smiling & Much Love...xoxo


*If you want to read this in your language, click here.